Capitolul 12.

                           Capitolul XII.

–         Am deschis ochii! Ma aflam intr-o incapere necunoscuta! Alba. Ciudata.

Intr-un pat. Totul era alb. Inebuneam de atit alb. Am stat aproximativ 4 minute si ma giudea la toate posibilitatile care m-ar fi facut sa ajung in aceasta camera. Nu gaseam raspunsul. Atunci intrase cineva in camera. Era Rob. Cu o cafea in mina.

–         Te-ai trezit?

–         Sunt in rai? Sau in iad? Am murit sau vad un inger? Am ris zgomotos, aproape ca Emmett, dar pe el nu-l intrece nimeni.

–         Nu-ti amintesti cine sunt eu?

–         Nu!

–         Nu se poate?

–         Ba se poate. :p

–         Te rog. Incearca.

–         Linisteste-te Rob. Sunt OK. Si cum sa nu-mi amintesc de tine?

–         …

Un zimbet mare si-a facut aparitia pe fata lui.

–         Ce caut in acesta camera?

–         Pai…

–         Cum am ajuns aici?

–         Nessie, nu vreau sa te sperii, dar…ai fost…

–         Ce?

–         DROGATA!

–         Drogata? Ma speria si gindul. Cu ce?

–         Heroina.

–         Ce? Cine a facut lucrul asta?

–         Nu stiu. Am anuntat politia. Ancheteaza acum.

Eram atit de socata incit nu mai vroiam sa ma gindesc la lucrul asta. Drogata? Rob venise si ma saruta pe frunte. Apoi pe nas. Si pe buze. M-am mai linistit un pic.

–         Ti-e foame?

–         Nu!

Atunci suna telefonul lui Rob.

–         Alo. Da… Da? In sfarsit. Si ce rezultat? …Aha. Nemernicul. …Bine. Aha. Ok. Mai vorbim.

–         Cine era?

–         Politia. In legatura cu ancheta.

–         Si ce au spus? am, intrebat curioasa.

–         Pai, se pare ca cel ce te-a drogat a fost chelnerul.

–         CHELNERUL? De ce? Ce motiv ar fi avut?

–         Nu stiu, ma duc acum la politie.

–         Ok. Cum afli ceva, ma suni.

–         Bine.M-a sarutat pe buze si se pregatea sa plece.

–         Stai! Dar filmarile. Nu vreau sa lipsesti din cauza mea.

–         Nessie, tu esti mai importanta de o mie de ori decit filmarile.

–         Ok.

A plecat. Ce romantic.

Ma gindeam la sute , sa nu zic mii de posibilitati: cine ar fi vrut sa ma drogheze? Ce motiv ar fi avut? Ce a obtinut? Nimic!

Am stat o ora asa, cind suna un telefon. Al cui era? Al meu, evident. Ce cascata sunt. Doar eu aveam asa melodie. Super, adica. M-am ridicat si analizam de unde provine sunetul. Dintr-o scurta, care nu era a mea. Presupun ca era a lui Rob. Am scotocit prin ea si in sfarsit l-am gasit. Era Rob. Scumpul de el. Am raspuns:

–         Da?

–         Buna, am aflat ce cu ce scop te-a drogat nemernicul.

–         Spune.

–         Pentru o revista. O anume Amanda.

–         The star life?

–         Da.

–         Amanda e proprietara.

–         De unde stii?

–         Stii tipul din apartamentul meu?Ala aproape gol? A fost trimis de Amanda. Vroia poze scandalose cu noi.

–         Nemernicul!

–         Stiu.

–         Vin acum acolo.

–         Ok.

Am inchis si am iesit pe hol. O sora medicala. Am strigat-o. Toti din hol s-au uitat ciudat la mine. Sora a venit.

–         Da, ce doriti?

–         Sa ma externati din spitalul asta.

–         Domnisoara, sunteti inca intr-o stare foa…

–         ACUM!

–         Bine. Puteti pleca.

Far anici un document? Ceva?

–         Nu aveti nevoie.

–         Bine.

L-am sunat pe Rob.

–         Vin spre sectia de politie. Stai acolo.

–         Ok.

Am inchis, m-am imbracat repede, si am plecat spre sectie.

Drumul a durat vreo ora, dar pentru mine a durat un an. Vroiam sa-l vad mai repede pe tipul care m-a drogat.

Am intrat in cladire. Rob a iesit sa ma intimpine.

–         Buna!

–         Buna! L-am sarutat pe obraz.

Am intrat in cabinetul inspectorului.

–         Inspectore, aceasta este victima.

–         Pot sa vad vinovatul? am spus repede.

–         Aaaa, DA. E in camera de supraveghere.

–         Ok.

–         Am iesit repede pe usa si am intrat intr-o camera in care il puteai observa pe vinovat fara ca el sa te vada. Printr-o fereastra. Sau oglinda. J Rob ma insoti-se.

M-am uitat atent la inculpat.

–         Rob, asta e tipul din apartamentul meu. Ala aproape gol…