Capitolul 20.

Capitolul XX.

***

Doar tocurile mele se auzeau pe faianta imaculata. Poc, poc, poc… Toata lumea se uita ciudat la mine, de parca as fi fost o infractoare. Am vazut un tablou superb pe perete si cum nu ma uitam pe unde merg, m-am impedicat de ceva si am scapat toate documentale jos. Off, dupa ce m-am chinut jumatate de ora sa le aranjez in ordine alfabetica, acum sunt toate pe jos… Cine ar fi crezut ca voi lucra intr-un birou, cu toate documentele astea plictisitoare si oameni adormiti? Cine ar fi crezut ca nu voi sta dupa Rob toata ziua, ci voi sta la un birou aranjandu-i toate intilnirile de afaceri, toate contractele, planurile? Un singur cuvant: PLICTISITOR!

– Te ajut? ma intreba o voce cunoscuta.

DA, am primit jobul de agenta personala a lui Rob. Am ridicat incet capul sa vad daca era persoana la care ma gandeam.

– Rob!

Ma ajuta sa strang toate documentele, zambind larg.

– Ce e? l-am intrebat suspicioasa.

– Nimic. Iti sta foarte bine in constumul asta.

Ce-i drept, aveam un constum foarte cool.

M-am intins sa-l sarut, dar mi-am adus aminte ca suntem la “serviciu” si nu e deloc profesional. Deja vorbesc ca o plictisitoare.

– Vanessa?  imi alunga Rob gandurile.

– Da?

– Noteaza in agenda o intilnire speciala.

– Speciala?

– Da. Cu o tipa speciala.

– Aha.

– Se numeste Vanessa Water. O cunosti?

– Vanessa Water? Nu. Hmm, cine e?…

Am pufnit amandoi in ras.

– Ah…

– Ce e?  ma intreba Rob.

– Nu pot in seara asta.

– De ce?

– Sedinta  la un salon de manichiura.

Rob se incrunta putin.

– E programata de doua saptamani.

– Hmm…

– Te rog, te rog, te rog…

– Dar…

– Uite ce unghii distruse am!

– Astea-s unghii distruse??

Ce-i drept, aratau aproape perfect, doar o unghie era zgaraiata putin.

Am afcut o fata de mielose angelic.

– Ok, daca asta te face fericita.

– Multumesc.

***

Usa salonului era mare si decorata cu diferite chestioare.

– Buna seara! ma saluta o tipa draguta.

– Buna.

– Vanessa Water?

– Da. raspunsem in timp ce-mi scoteam manusile din piele de pe maini.

– Luati loc.

Dura o jumatate de ora sa-mi faca tipa niste unghii de  vis.

– Sunt superbe! am exclamat fericita.

Mai ramase vreo zece minute ca totul sa fie gata. Am hotarat sa incep o dicutie cu tipa ca sa nu ma plictisesc.

– Stii de Robert Pattinson?

PROASTA IDEE.

– Glumesti?? Cine nu stie de el?

– Intrebam doar. Si ce crezi de el?

– E cel mai tare tip de pe planeta.

Cu asta eram de acord.

– Doar ca tipa aia…

– Care tipa? inrebasem curioasa…

– Aia care se tine dupa el. O materialista! exclamase tipa furioasa.

Mi-am retras instinctiv mana enervata.

– S-a intimplat ceva? ma intreba surprinsa.

– Ah, nu. NIMIC. Totul e ok.

Am mai stat cinci minute fara sa zic nimic, dupa care tipa ma anunta ca terminase si am plecat. M-a enervat replica ei.

***

Totul era ciudat. Ciudat de frumos. Nu visasem niciodata sa fiu cu Rob. Inainte el era starul meu preferat, idolul meu. Acum e iubitul meu. E incredibil cum se pot schimba lucrurile! Am stat si m-am gandit o ora la viata, iubire, job, familie, viitor, zimbetul lui si am … adormit.

Soarele stralucea ca niciodata. Am deschis ochii mari si ceva m-a facut suspicioasa. Fereastra! Nu lasam niciodata fereastra deschisa, iar acum e … deschisa.

Un ciocanit in usa ma facu sa tremur:

– Buna dimineata! deschise Rob usa cu o tava in mana.

– Buna! spusesem surprinsa. Ce cauti aici? Cum ai intrat?

– Asta conteaza cel mai putin.

– Ce e aia? intrebasem aratand spre tava.

– Micul dejun!

– Micul dejun? Nu am mai primit nicioadata micul dejun la pat!

– Pentru toate exista un inceput.

Rob era deja asezat pe patul meu.

Am simtit cum pieptul mi se umple de dragoste, iar un impuls mai ciudat ma facuse sa tresar. IL VROIAM!

M-am intins spre el, incantata de impulsul meu si l-am sarutat usor. L-am luat prin surprindere. Rob intelesese ce vroiam si se oprise imediat.

– Ce e? am intrebat dezamagita.

– Nu acum!

– De ce?

– Azi e zi de lucru. Imi pare foarte rau, dar nu pot lipsi.

– Inteleg, spusesem si mai dezamagita.

Va trebui sa-mi stapansesc impulsurile de acum inainte.

PS: a trecut inca o luna fara sa scriu nimic 😦 ! Promit ca nu mai fac!